Biblioteca din Alexandria: ce știm de fapt
Imaginea unui incendiu care a nimicit într-o noapte toată știința Antichității e mai mult legendă decât istorie. Povestea reală este mai lentă și, poate, mai tristă.
Despre cărți, citit și tot ce se află între coperte.
De la tăblițele de lut la tipar: cum a ajuns cartea să arate așa cum o știm.
Imaginea unui incendiu care a nimicit într-o noapte toată știința Antichității e mai mult legendă decât istorie. Povestea reală este mai lentă și, poate, mai tristă.
O carte bună, la prețul unui pachet de țigări, de vânzare într-o gară: în 1935 ideea părea o nebunie. Ea venea însă după patru sute de ani de încercări.
Scrisul nu a fost inventat pentru poezie sau pentru legi, ci pentru a ține socoteala oilor și a orzului. Drumul de la semnele din Sumer la cele două-trei zeci de litere de azi.
O turmă de animale, luni de muncă și mâinile câtorva meșteșugari: atât costa o singură carte înainte de tipar. Drumul unui manuscris, de la piele la legătură.
Timp de trei mii de ani, o carte a însemnat un sul. Forma cu pagini legate la cotor, pe care o considerăm de la sine înțeleasă, s-a impus abia în primele secole ale erei noastre.
Tiparul exista în Asia cu secole înaintea lui. Meritul lui Gutenberg stă în felul în care a pus laolaltă câteva idei, dintre care una, aproape necunoscută, a făcut totul posibil.
I-a luat mai bine de o mie de ani să ajungă din China în Europa. Povestea materialului fără de care tiparul nu ar fi avut pe ce să tipărească.
Prima tiparniță din Țara Românească a pornit la doar o jumătate de secol după Gutenberg. I-au mai trebuit apoi câteva decenii ca să tipărească și în limba română.