Codex Gigas: cartea uriașă căreia i se spune „Biblia Diavolului”

În Biblioteca Națională a Suediei, la Stockholm, stă într-o vitrină o carte pe care doi oameni o mută cu greu. Are aproape un metru înălțime și cântărește în jur de 75 de kilograme. Pe una dintre paginile ei, un diavol cu coarne și gheare se uită drept la cititor. De la el vine porecla sub care cartea e cunoscută: „Biblia Diavolului”.

O carte făcută în Boemia

Numele ei oficial este Codex Gigas, „cartea uriașă” în latină. A fost scrisă la începutul secolului al XIII-lea, cel mai probabil la mănăstirea benedictină de la Podlažice, în Boemia, pe teritoriul actualei Cehii. Mănăstirea era mică și săracă, iar asta face cartea și mai greu de explicat.

Dimensiunile sunt neobișnuite chiar și pentru cărțile mari ale Evului Mediu: aproximativ 92 de centimetri înălțime, 50 lățime și 22 grosime. Paginile sunt din pergament, adică piele de animal prelucrată. Pentru cele peste trei sute de foi care s-au păstrat a fost nevoie de pieile a aproximativ 160 de animale. Câteva foi lipsesc, tăiate la un moment dat, iar nimeni nu știe ce conțineau.

O bibliotecă într-un singur volum

Codex Gigas nu este doar o Biblie. Este, practic, o bibliotecă întreagă legată laolaltă. Conține:

• Biblia completă, în traducerea latină numită Vulgata;
• două lucrări ale istoricului evreu Flavius Josephus, despre istoria evreilor și războiul cu romanii;
• Etimologiile lui Isidor din Sevilla, o enciclopedie a cunoștințelor vremii;
• tratate de medicină;
• Cronica boemilor, scrisă de Cosmas din Praga, cea mai veche istorie a Boemiei;
• formule de exorcizare și descântece;
• un calendar cu zilele de pomenire ale unor persoane și o listă cu numele călugărilor unei mănăstiri.

Pentru o mănăstire medievală, a avea toate acestea într-un singur loc însemna a avea la îndemână tot ce trebuia știut: credința, istoria, medicina și chiar protecția împotriva răului.

Diavolul și cetatea cerească

La aproape trei sute de foi de la început, cartea se deschide la două pagini puse intenționat față în față. În stânga este desenată o cetate cu turnuri și ziduri, de obicei interpretată drept Ierusalimul ceresc, Raiul. În dreapta, pe toată pagina, apare diavolul. Are o înălțime de aproape jumătate de metru, e ghemuit, cu coarne roșii, gheare și limba despicată, singur pe pagina goală.

Imaginea a fost pusă între texte despre păcat și pocăință. Mesajul pentru cititorul medieval era limpede: ai de ales între cele două pagini. Ciudat este că diavolul e desenat singur, fără sfinți care să-l învingă. În arta vremii, diavolul apărea de obicei într-o scenă, nu ca personaj principal.

Legenda călugărului zidit

Povestea cea mai cunoscută despre carte spune că un călugăr, pedepsit să fie zidit de viu pentru o greșeală gravă, a promis că va scrie într-o singură noapte o carte care să aducă glorie mănăstirii. Spre miezul nopții a înțeles că nu poate, așa că l-a chemat pe diavol și i-a vândut sufletul. Diavolul a terminat cartea, iar călugărul, recunoscător, i-a desenat portretul.

Este doar o legendă, dar are un punct de plecare real. În calendarul din carte apare numele unui „Hermannus inclusus”, adică Herman cel închis. Așa erau numiți pustnicii care trăiau, de bunăvoie, într-o chilie zidită, primind hrana printr-o ferestruică. Mulți cercetători cred că el a scris codexul.

O singură mână, zeci de ani de muncă

Partea cu adevărat surprinzătoare este scrisul. Cercetătorii care au studiat cartea au constatat că literele au aceeași formă de la prima până la ultima pagină, fără schimbările care apar când scriu mai mulți copiști. Totul pare scris de un singur om.

Scrisul nu arată nici semne de oboseală sau de grabă, nici schimbările care apar când o mână îmbătrânește. Specialiștii Bibliotecii Naționale a Suediei au estimat că doar copierea textului, fără ilustrații, ar fi cerut ani întregi de muncă zilnică. Întreaga lucrare a durat, probabil, două decenii sau chiar mai mult. Să faci o asemenea carte nu era o noapte de lucru, ci o viață.

Drumul spre Suedia

Cartea nu a rămas mult la Podlažice. A fost amanetată, apoi cumpărată de alte mănăstiri boeme. În 1594 a fost dusă la Praga, în colecțiile împăratului Rudolf al II-lea, un mare colecționar de lucruri rare și misterioase.

În 1648, în ultimele luni ale Războiului de Treizeci de Ani, armata suedeză a jefuit Praga. Codex Gigas a fost luat ca pradă de război și dus la Stockholm, împreună cu multe alte comori din colecțiile imperiale.

În 1697, castelul regal din Stockholm a ars. Ca s-o salveze, cartea a fost aruncată pe o fereastră. A supraviețuit, deși legătura a fost avariată și câteva foi s-au pierdut, iar povestea a adăugat încă un capitol la legenda ei.

Cartea astăzi

Codex Gigas se află în continuare la Stockholm, în Biblioteca Națională a Suediei. În 2007, a fost împrumutat Cehiei pentru câteva luni și expus la Praga, unde la intrare s-au format cozi lungi.

Cel mai simplu mod de a o vedea este însă online: biblioteca a fotografiat-o integral, pagină cu pagină. Oricine poate răsfoi astăzi, de acasă, cartea pe care în Evul Mediu o puteau ridica doar doi oameni.