Cum sunt așezate cărțile într-o bibliotecă

Într-o librărie, cărțile sunt așezate ca să fie cumpărate: noutățile în față, restul pe genuri largi. Într-o bibliotecă, sunt așezate ca să poată fi regăsite, chiar și peste cincizeci de ani, de cineva care nu știe nici titlul, nici autorul, ci doar subiectul. Pentru asta e nevoie de un sistem.

Cum era înainte

Până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cele mai multe biblioteci își așezau cărțile după locul fix de pe raft. O carte primea un număr de felul „sala 3, dulapul 12, raftul 4, volumul 17” și rămânea acolo. Cărțile noi se puneau la coadă, în ordinea sosirii, de multe ori grupate după mărime, ca să se economisească spațiu.

Sistemul funcționa cât timp cititorii nu aveau voie la raft și cereau cărțile bibliotecarului, după catalog. Avea însă un cusur mare: două cărți despre același subiect puteau sta în capete opuse ale clădirii, iar când colecția se muta sau creștea, totul trebuia renumerotat.

Ideea lui Dewey

În 1876, un tânăr bibliotecar american, Melvil Dewey, a publicat o broșură de câteva zeci de pagini cu o propunere simplă: cartea să nu mai primească numărul unui raft, ci numărul unui subiect. Locul ei devine astfel relativ, alături de celelalte cărți despre același lucru, oriunde s-ar afla ele în clădire.

Dewey a împărțit toate cunoștințele în zece clase mari, fiecare clasă în zece diviziuni, fiecare diviziune în zece secțiuni. După primele trei cifre urmează un punct și, la nevoie, oricâte zecimale, pentru subiecte tot mai înguste. De aici numele de clasificare zecimală.

Cele zece clase ale lui Dewey:

• 000 — generalități, informatică
• 100 — filosofie și psihologie
• 200 — religie
• 300 — științe sociale
• 400 — limbi
• 500 — științe ale naturii și matematică
• 600 — tehnică și științe aplicate
• 700 — arte și sport
• 800 — literatură
• 900 — istorie și geografie

Sistemul are două mari calități. Se poate extinde la nesfârșit, fără să strice ce există deja: un subiect nou primește încă o zecimală. Și nu depinde de limbă: cifrele înseamnă același lucru la Chicago și la Tokio.

Varianta europeană: CZU

La sfârșitul secolului al XIX-lea, doi avocați belgieni, Paul Otlet și Henri La Fontaine, au pornit un proiect uriaș: un repertoriu pe fișe al tuturor lucrărilor publicate vreodată. Aveau nevoie de o clasificare mai fină decât cea a lui Dewey. I-au cerut acestuia permisiunea de a-i adapta sistemul și au publicat, între 1905 și 1907, Clasificarea Zecimală Universală, pe scurt CZU.

La Fontaine a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1913. Otlet este socotit astăzi unul dintre precursorii științei informării: își imagina o rețea mondială prin care oricine să poată consulta de la distanță documente, cu zeci de ani înaintea internetului.

CZU păstrează împărțirea în zece, dar adaugă semne care permit combinarea subiectelor. Două puncte leagă două domenii, parantezele arată locul, ghilimelele arată perioada. O carte despre istoria medicinei în România poate primi un indice care le cuprinde pe toate trei.

Este sistemul folosit în bibliotecile din România și în cele mai multe țări europene. Clasele lui principale sunt:

• 0 — generalități, știință și cunoaștere, informatică
• 1 — filosofie, psihologie
• 2 — religie, teologie
• 3 — științe sociale, drept, economie, educație
• 4 — clasă lăsată liberă
• 5 — matematică și științe ale naturii
• 6 — științe aplicate, medicină, tehnică
• 7 — arte, arhitectură, muzică, sport
• 8 — limbă, lingvistică, literatură
• 9 — geografie, biografii, istorie

Clasa 4 era, la început, a limbilor. În anii 1960, lingvistica a fost mutată la 8, lângă literatură, iar locul a rămas gol, păstrat pentru viitor.

Cum se citește un indice

Cifrele se citesc una câte una, ca zecimalele, nu ca un număr întreg. Fiecare cifră în plus îngustează subiectul:

• 8 — limbă și literatură
• 82 — literatură
• 821 — literaturile diferitelor limbi
• 821.135.1 — literatura română

De aceea, pe raft, 821.135.1 stă înaintea lui 83 și după 82. Din trei în trei cifre se pune un punct, doar ca să fie mai ușor de citit.

Cota de pe cotor

Eticheta lipită pe cotorul cărții se numește cotă și spune unde stă exact volumul. În bibliotecile în care cititorii au acces la raft, ea este alcătuită de obicei din indicele de subiect și din câteva litere sau cifre luate din numele autorului, care ordonează alfabetic cărțile din interiorul aceluiași subiect.

În marile biblioteci, cea mai mare parte a fondului stă în depozite închise publicului. Acolo, cărțile sunt așezate adesea după format și după numărul de intrare, ca să ocupe cât mai puțin loc. Clasificarea pe subiecte rămâne în catalog, unde servește la căutare.

Alte sisteme

Marile biblioteci universitare americane folosesc clasificarea Bibliotecii Congresului, care pornește de la litere, nu de la cifre, și are peste douăzeci de clase principale. A fost făcută pentru colecțiile acelei biblioteci și este mai potrivită pentru fonduri foarte mari.

Unele biblioteci publice au renunțat, pentru o parte din colecție, la cifre și își așază cărțile pe teme, ca librăriile, pentru că cititorii le găsesc mai ușor așa.

Criticile

O clasificare arată lumea așa cum o vedea cel care a făcut-o. Sistemul lui Dewey a fost gândit de un american protestant din secolul al XIX-lea, iar asta se vede. În clasa religiei, creștinismul a primit aproape toate diviziunile, iar celelalte religii ale lumii au fost înghesuite într-una singură. Literaturile europene au avut loc din belșug, cele ale altor continente foarte puțin.

Ambele sisteme sunt revizuite periodic, tocmai pentru a îndrepta asemenea dezechilibre și pentru a face loc domeniilor noi. Dewey însuși este astăzi o figură controversată: comportamentul său față de femei și atitudinile discriminatorii au făcut ca asociația bibliotecarilor americani să îi scoată, în 2019, numele de pe una dintre distincțiile sale.

La ce îți folosește

• Găsești cartea după catalog. Caută titlul în catalogul online al bibliotecii, notează cota și mergi direct la raft.
• Uită-te la vecinele ei. Acesta este marele avantaj al așezării pe subiecte: lângă cartea căutată stau altele despre același lucru, de care nu știai.
• Ține minte indicele domeniului tău. Dacă te interesează istoria, raftul care începe cu 94 te așteaptă în orice bibliotecă din țară.