Cum să citești mai mult: obiceiuri care chiar ajută

Aproape toată lumea spune că ar vrea să citească mai mult și aproape toată lumea dă vina pe lipsa de timp. Socoteala arată însă altceva: cu o viteză obișnuită, douăzeci de minute pe zi înseamnă în jur de cincisprezece–douăzeci de cărți pe an. Timpul există. Ce lipsește de obicei este un loc fix pentru citit în programul zilei.

Leagă cititul de ceva ce faci deja

Cercetările despre obiceiuri arată că un comportament nou prinde mai ușor dacă este agățat de unul vechi. „O să citesc mai mult” e o intenție; „citesc zece pagini după ce îmi beau cafeaua” e un plan. Alege un moment care există oricum în ziua ta: drumul cu metroul, pauza de prânz, sfertul de oră dinainte de somn.

Contează și ca ținta să fie mică. Zece pagini sau cincisprezece minute pare ridicol de puțin, și tocmai de aceea funcționează: nu ai nicio scuză să sari peste. În zilele bune vei citi mai mult oricum.

Fă cartea mai ușor de luat decât telefonul

Facem, de regulă, lucrul care cere cel mai puțin efort. Telefonul e mereu în buzunar, cartea e pe un raft din altă cameră. Schimbă raportul:

• Ține cartea la vedere, acolo unde stai de obicei: pe noptieră, pe canapea, în geantă.
• Lasă telefonul la încărcat în altă încăpere seara.
• Ia mereu o carte cu tine. Cozile, sălile de așteptare și întârzierile se adună în ore întregi pe săptămână.
• Dacă citești pe telefon, pune aplicația de citit pe primul ecran, în locul unei rețele sociale.

Citește ce îți place, nu ce „ar trebui”

Mulți oameni se opresc din citit pentru că s-au împotmolit într-o carte pe care se simt datori să o termine. Stă pe noptieră luni întregi și blochează tot. Un obicei se construiește din plăcere repetată, nu din obligație. Dacă îți plac romanele polițiste, citește romane polițiste. Gusturile se lărgesc singure în timp, dar numai la cei care citesc.

Din același motiv, îngăduie-ți să abandonezi. O carte lăsată la pagina 60 nu e un eșec, ci loc făcut pentru una mai bună.

Ține mai multe cărți în lucru

Nu ești mereu în aceeași stare. O carte de istorie densă cere o minte odihnită; seara târziu, după o zi lungă, s-ar putea să nu o poți duce. Dacă ai în paralel și un roman ușor, vei citi din acela în loc să nu citești deloc. Două sau trei cărți diferite ca gen și dificultate, fiecare pentru alt moment al zilei, merg mai bine decât una singură pentru care trebuie să fii „în formă”.

Folosește toate formatele

Cartea tipărită nu e singura formă de citit. Un cititor electronic încape în buzunar și ține sute de titluri. Cărțile audio transformă în lectură timpul în care ai mâinile ocupate: condusul, gătitul, plimbarea, sala. Cercetările care au comparat ascultatul cu cititul au găsit, pentru texte narative, niveluri de înțelegere asemănătoare.

Biblioteca publică este, la rândul ei, o resursă neglijată: este gratuită, iar termenul de returnare te împinge de la spate mai bine decât orice propunere de Anul Nou.

Să ai mereu următoarea carte pregătită

Cele mai lungi pauze de citit apar între cărți. Termini una, nu știi ce să iei mai departe și trec trei săptămâni. Ține o listă cu titluri care te-au făcut curios, notate pe măsură ce dai de ele, și ai grijă ca următoarea carte să fie deja în casă când o termini pe cea curentă.

Măsoară, dar nu te lăsa condus de cifre

A nota ce ai citit e util și plăcut: vezi că aduni și îți amintești mai ușor cărțile. Țintele de tipul „52 de cărți pe an” au însă un efect secundar. Te împing spre cărți scurte și ușoare și fac din citit o cursă. Dacă o țintă te motivează, păstreaz-o. Dacă observi că alegi cărțile după numărul de pagini, renunță la ea.

Citește împreună cu alții

Un club de lectură, un prieten cu care schimbi cărți, un copil căruia îi citești seara: toate fac din citit ceva despre care se vorbește. Iar despre un lucru despre care vorbești cu alții îți vine mai ușor să îți faci timp.

Pe scurt

Dacă ar fi să păstrezi un singur sfat, ar fi acesta: alege un moment fix din zi, pune acolo o carte care îți face plăcere și dă telefonul din raza mâinii. Restul vine de la sine. Cititul nu cere un caracter de fier, cere doar un loc al lui în zi, pe care să nu i-l ia nimic altceva.